| ARDELEANA |
| Hei, plînge-mă, maică, cu dor,
hei, că ţi-am fost voinic fecior, măi. Hei, şi de grijă ţi-am purtat, covorul ţi l-am lucrat, măi. Hei, iar de cînd m-am cătănit viaţa mi s-a otrăvit, măi, hei, şi pribegesc prin ţări străine. Şi-o să mor gîndind la tine! Hei, mult mi-e dor, măicuţă, dor, hei, de cel codru frăţior, de cea ţară ce-am lăsat, măi, hei, de cel codru-nstrăinat. Hei, drăguţ car cu patru boi, hei, mult mi-e drag mie de voi, mă. Mi mai drag de cin' vă mînă, că ţine biciu-ntr-o mînă, hei, şi trozneşte, bocăneşte, hei, şi mîndruţa şi-o iubeşte. Hei, mîndruţo, ce te-aş bate, hei, dar mi-s mîinile legate, hei, cu un fi da aţă neagră, hei, nu te pot bate de dragă. |
Cry for me, mother, in longing,
for I was your strong son. I took care of you, I wove your carpet. But since I've been made a soldier my life has been poisoned, and I wander in foreign lands. I shall die thinking of you! How I long, mother, for that brotherly forest, for that land I have left, for that forest grown unfamiliar to me. /Hey sweet little carriage with four oxen, I like you very much! I like even more the one who drives you, who holds the whip in one hand and snaps and cracks it and loves his sweetheart." /Hey sweetheart, I would beat you, but my hands are tied with a line of black thread. I can't beat you, out of love." |